Punerea in exploatare a unei centrale termice nu inseamna doar apasarea unui buton, ci o succesiune de verificari, reglaje si documente fara de care aparatul nu va functiona corect sau sigur. De la presiunea gazului si aerul ramas in instalatie, pana la setarile electronice, fiecare detaliu conteaza. De aceea, colaborarea cu un tehnician autorizat si respectarea normativelor (ISCIR, ANRE, standardele EN pentru cazane) nu sunt simple formalitati. Pentru multi proprietari, primele ore pot aduce mesaje de eroare, zgomote, lipsa apei calde la debit maxim sau consum peste asteptari. Acest ghid trece in revista, metodic, problemele frecvente si felul in care pot fi prevenite sau remediate inca de la prima pornire. Punctual, vom discuta despre date concrete, cum ar fi plaja recomandata de presiune a instalatiei (1,0–1,5 bar la rece), presiunea de gaz la arzator (adesea minim 18 mbar la metan), limite uzuale pentru CO2 in gazele de ardere (8,5–9,2% la metan pentru multe centrale in condensare), precum si intervalul obisnuit de timp alocat pentru un PIF complet (60–120 minute). Daca te pregatesti de punere in functiune centrala termica, informatiile de mai jos te pot scuti de intreruperi si costuri inutile.
Ce probleme pot aparea la punerea in functiune a centralei termice?
Reglementari, documente si responsabilitati: capcanele administrative si tehnice de la start
Unul dintre cele mai subestimate aspecte ale primei porniri este componenta de conformitate. In Romania, centralele termice trebuie exploatate cu respectarea cerintelor ISCIR pentru aparate sub presiune si a reglementarilor ANRE pentru instalatiile de gaze. In practica, multe probleme apar pentru ca dosarul tehnic este incomplet sau pentru ca lipsesc dovezile de verificari prealabile: proba de etanseitate pe instalatia de gaz, verificarea cosului de fum sau a traseului coaxial, schema hidraulica efectiva a imobilului si certificatele de garantie corect completate. O centrala poate porni aparent normal, dar daca lipsesc aceste elemente, risti sanctiuni si, mai important, lipsa sigurantei in exploatare.
Un PIF corect, realizat de o firma autorizata, include identificarea aparatului (seria si modelul), validarea instalatiei de gaz, testarea circuitului hidraulic, aerisirea, masuratori de combustie si setarea parametrilor. Timpul efectiv este de regula 60–120 de minute, in functie de complexitatea retelei de radiatoare si a accesoriilor (boiler extern, pompe secundare, vane de amestec). In plus, exista termene clare pentru mentenanta ulterioara: in mod tipic, instalatia de gaze se verifica la 2 ani si se revizuieste la 10 ani sau dupa evenimente (conform practicii curente ANRE), iar centrala necesita verificare tehnica periodica (VTP) la 2 ani, conform cerintelor ISCIR pentru echipamentele in exploatare. Fara aceste repere, garantia producatorului poate fi afectata, iar asiguratorii pot refuza despagubirea in caz de incident.
O sursa frecventa de blocaje este lipsa documentatiei de cos/evacuare. Pentru centralele cu tiraj fortat si circuit coaxial, producatorii stabilesc lungimi maxime admise (de exemplu, 3–10 m echivalent, in functie de diametru si numarul de coturi). Daca se depaseste, ventilatorul nu mai asigura tirajul, apar erori de presostat aer si ardere instabila. In plus, imbinarea neetansa a tubulaturii poate atrage recircularea gazelor de ardere si valori anormale ale O2/CO2 la analizor. O alta problema este lipsa unui punct de drenaj pentru condens la centralele in condensare. Daca panta e gresita sau sifonul nu este umplut la PIF, vei avea mirosuri neplacute si posibile scurgeri.
Nu in ultimul rand, alimentarea electrica. Multi utilizatori pornesc centrala pe prelungitoare subtiri sau fara protectie la supratensiuni. Producatorii cer de obicei 230 V ±10% si impamantare corecta, iar deviatiile duc la erori ale placii electronice sau la blocarile pompei. Un UPS cu unda sinusoidala pura si un dispozitiv de protectie la supratensiune pot preveni defecte costisitoare, mai ales in zone cu fluctuatii frecvente. Tot aici intra si calitatea apei de umplere: pentru multe centrale in condensare, se recomanda duritate sub 10–15 dH si inhibitor de coroziune. Daca aceste cerinte sunt ignorate la PIF, eficienta poate scadea cu 5–10% in doar cateva luni, iar depunerile de magnetita pot produce zgomote si blocaje.
Hidraulica instalatiei: aer, presiuni, debite si echilibrare termica
Pe partea hidraulica apar cele mai vizibile simptome imediat dupa prima pornire: radiatoare reci la capat, zgomote in centrala sau in tevi, fluctuatii ale temperaturii apei calde menajere, caderea presiunii pe manometru. In 9 cazuri din 10, gasim aer ramas in instalatie, o umplere facuta in graba sau o dimensionare gresita a vasului de expansiune. O centrala de apartament functioneaza optim cand presiunea la rece este 1,0–1,5 bar; la cald, cresterea tipica este de 0,3–0,7 bar. Daca presiunea urca la 2,7–3,0 bar, supapa de siguranta (3 bar la majoritatea modelelor) poate declansa si vei gasi urme de apa la evacuare. Invers, daca presiunea scade sub 0,8 bar, multe centrale intra in protectie si afiseaza erori de umplere.
O problema subtila este echilibrarea hidraulica proasta. Fara reglaj pe retur la radiatoare sau fara robineti termostatati ajustati corect, debitul se intoarce pe circuitele cele mai scurte, iar camerele indepartate raman subincalzite. In cladirile cu mai multe etaje, diferenta de presiune intre niveluri face ca radiatoarele inferioare sa fure debitul. Solutia este reglajul continuu la PIF: se masoara tur-retur (ideal 15–20 C diferenta in regim de incalzire clasica) si se ajusteaza pe fiecare corp pentru a obtine un delta-T stabil. Pentru centralele in condensare, un retur sub 55 C maximizeaza condensarea si reduce consumul cu 5–8% fata de un retur constant peste 60 C.
- 🔧 Presiunea de umplere: tinteste 1,2 bar la rece; verifica dupa 24 de ore pentru scaderi anormale.
- 💧 Debitul de ACM: multe modele promit 10–14 l/min la ΔT=25 C; in realitate, cu presiune la robinet de 2 bar, poti obtine 7–10 l/min.
- 🌀 Aerisire: acorda 10–20 minute pentru aerisirea manuala a radiatoarelor si foloseste separator de aer pe retur pentru a captura bulele fine.
- 🧲 Filtrare: un filtru magnetic pe retur poate retine magnetita; pierderi de debit de 10–15% sunt comune dupa cateva luni fara filtrare.
- 📏 Echilibrare: seteaza vane sau robineti de echilibrare pentru un delta-T de 15–20 C; lipsa echilibrarii poate reduce eficienta sistemului cu 10–20% (rapoarte practice din ingineria instalatiilor).
Vasul de expansiune este adesea ignorat la PIF. Presiunea lui, masurata cu instalatia goala, trebuie sa fie tipic 0,8–1,0 bar pentru un apartament standard. Daca este descarcat (de exemplu 0,3–0,5 bar), vei avea variatii mari de presiune la fiecare ciclu termic si declansari sporadice ale supapei de siguranta. Reincarcarea corecta cu aer sau azot si verificarea anuala previn aceste episoade. De asemenea, setarea curbei de incalzire in regim de compensare climatica reduce ciclarea. Fara aceasta, pompa si arzatorul pornesc/opresc frecvent, generand uzura si consum nerezonabil. O curba blanda, de pilda 0,2–0,4 pentru radiatoare si 0,1–0,2 pentru incalzire in pardoseala, stabilizeaza temperatura si imbunatateste confortul.
Nu in ultimul rand, dimensionarea conductelor si a pompei interne. Daca ai circuite lungi si diametre mici, pompa interna poate fi insuficienta, aparand erori de debit. In multe centrale moderne, debitul minim cerut este de 300–600 l/h pentru a evita supraincalzirea schimbatorului. Un bypass diferential corect reglat sau o pompa secundara rezolva problema. Un semn clasic este cresterea rapida a temperaturii pe tur insotita de zgomot in schimbator si opriri scurte pe supratemperatura; aceste semne cer interventie imediata la PIF pentru a evita depuneri accelerate de calcar pe schimbatorul de placi.
Gaz, evacuare si combustie: siguranta si reglaje fine la prima pornire
Pe partea de combustie, micile abateri au consecinte mari. Presiunea gazului, raportul aer-gaz si evacuarea determina eficienta si siguranta. La gaz natural, multi producatori cer un minim de 18 mbar la arzator sub sarcina; la contor, 20–25 mbar sunt valori obisnuite in retelele urbane. Daca presiunea scade sub pragul minim in sarcina, centrala poate afisa erori de flacara sau poate produce CO in exces. De aceea, tehnicianul trebuie sa masoare in sarcina maxima si la modul minim, ajustand duza/valva conform manualului. Pentru centralele in condensare, CO2 in gazele de ardere se incadreaza de regula in 8,5–9,2% pentru metan, iar O2 ramane in jur de 4–6%, in functie de model. Abaterile semnificative indica probleme de amestec sau evacuare.
Evacuarea neconforma este o sursa majora de alarme. Traseele coaxiale au o lungime echivalenta maxima specificata (de exemplu 5 m cu doua coturi de 90°, echivalent 7–8 m), iar depasirea reduce debitul de aer si creste temperatura gazelor, ceea ce poate declansa protectiile de presostat aer. Un alt aspect critic este panta spre centrala pentru colectarea condensului si prezenta sifonului. Fara sifon umplut la PIF, mirosul de canalizare poate patrunde in incapere. In plus, imbinari imperfecte pot recircula gaze de ardere in admisie, alterand masuratorile la analizor si provocand fluctuatii de flacara.
- 🔥 Presiune gaz: verifica la sarcina maxima; tinta uzuala 18–25 mbar la arzator pentru metan.
- 🌬️ CO2/O2: mentine CO2 in intervalul recomandat de producator (ex. 8,5–9,2% la metan); valori in afara plajei indica reglaj gresit sau admisie aer obstructionata.
- 🧪 CO in ambient: detectorii comerciali semnalizeaza adesea la 50 ppm; scopul este ca masuratorile de ambient sa fie 0–9 ppm in exploatare normala.
- 📏 Traseu evacuare: respecta lungimea echivalenta maxima (3–10 m, in functie de diametru si coturi); depasirea produce alarme de presostat aer.
- 💧 Condens: asigura panta corecta si sifon umplut; pentru centrale de 24–35 kW se pot colecta usor 0,5–1,5 litri de condens pe ora in sarcina ridicata.
Organisme precum ISCIR si ANRE, impreuna cu standarde europene (de pilda EN 15502 pentru cazane pe gaz) stabilesc cadrul pentru verificari si masuratori. La nivel international, Agentia Internationala pentru Energie (IEA) si directivele UE privind proiectarea ecologica cer emisii reduse si eficiente ridicate, ceea ce face reglajul de combustie esential. De asemenea, Organizatia Mondiala a Sanatatii subliniaza importanta unei calitati bune a aerului interior; desi centralele cu tiraj fortat sunt aparate etanse, o instalare defectuoasa a evacuarii poate afecta calitatea aerului. In practica, un PIF corect implica un analizor de combustie calibrat si o foaie de masuratori: temperatura gazelor (adesea 50–80 C la evacuare pentru condensare), excesul de aer si calculul randamentului. Abaterile de doar 1% la CO2 pot schimba consumul cu cateva procente pe sezon. La final, etanseitatea conductei de gaz se verifica cu manometru si solutie spumanta pe imbinari. Chiar si pierderi mici pot produce miros in timp si reprezinta risc; interventia imediata si refacerea imbinarii sunt obligatorii.
Electronica, senzori si configurare: erori la primele porniri si cum le eviti
O data rezolvata partea mecanica, atentia se muta spre electronica. Centralele moderne folosesc placi cu microcontroler, senzori NTC, presostate, debitmetre si comunicatii pe bus (eBUS, OpenTherm). O alimentare electrica instabila este adesea radacina problemelor. Producatorii specifica 230 V ±10% si 50 Hz; variatiile in afara acestor limite sau impamantarea incorecta pot genera erori ale placii, resetari ale controlerului sau zgomote in pompa. Un UPS cu unda sinusoidala pura si protectie la supratensiuni filtreaza varfurile si imbunatateste fiabilitatea. Un alt element este calitatea semnalului de la termostat sau sonda externa: cablurile lungi, trase in paralel cu circuite de putere, pot capta interferente. De aceea se recomanda cablu torsadat si separarea traseelor.
Senzorii NTC masoara temperatura apei pe tur/retur si a ACM. Valoarea tipica pentru multi NTC este 10 kΩ la 25 C, cu curba specifica in manual. Daca in timpul PIF citirile sunt instabile, centrala poate cicliza sau poate afisa temperaturi eronate. O verificare rapida cu multimetru si comparatia cu tabelul producatorului elimina dubiile. La fel de problematic este debitmetrul pe ACM: daca sitela de la intrare este colmatata sau presiunea de alimentare este scazuta (sub 1,5–2,0 bar la punctul de consum), vei vedea fluctuatii ale temperaturii. Pragurile practice pentru confort sunt de 8–12 l/min la ΔT=25 C pentru centrale de 24–30 kW; in locuintele cu mai multe bai, un debit simultan de 14–16 l/min poate depasi capacitatea centralei, ducand la variatii de temperatura. Solutiile sunt limitatoarele de debit, prioritizarea consumului sau un boiler indirect.
Configurarea parametrilor de modulatie este un alt capitol. Multe centrale au o putere minima de 3–6 kW si maxima de 24–35 kW. Daca imobilul are pierderi mici (de pilda 4–6 kW la -5 C exterior), o putere minima prea mare va produce cicluri scurte. Parametrul de limitare a puterii pe incalzire, combinat cu curba climatica si cu timpul anti-ciclare (de regula 60–180 s), stabileste functionarea fara porniri dese. O eroare frecventa la PIF este ignorarea pompei interne: modul auto-adaptiv poate functiona bine in sisteme simple, dar in circuite mixte (pardoseala + radiatoare) e nevoie de o curba fixa sau de o pompa externa suplimentara. Monitorizarea temperaturii pe retur si a delta-P-ului pe pompa indica daca setarea aleasa evita cavitatia si vibratiile.
Nu uita protectiile anti-inghet si anti-blocare pompa, care pornesc automat sub anumite praguri. Daca centrala ramane fara tensiune electrica in sezon rece, aceste protectii nu actioneaza. De aceea, un stabilizator/UPS dimensionat pentru cateva ore si un amestec de antigel compatibil cu aluminiu-inox (daca producatorul permite) pot preveni surprizele. In acelasi registru, duritatea apei: la peste 15–20 dH, schimbatorul de placi pe ACM se poate incarca cu calcar in 6–12 luni de utilizare intensa. Un dedurizator sau un cartus polifosfat reduce depunerile si mentine schimbul termic. La capitolul garantie, multi producatori conditioneaza extinderea la 3–5 ani de existenta unui filtru magnetic, a unui inhibitor si a VTP-ului efectuat la 24 de luni conform ISCIR. Ignorarea acestor puncte in primele zile inseamna, practic, renuntarea la protectia contractuala chiar inainte sa ai nevoie de ea.
Chiar daca primele ore par complicate, o abordare metodica reduce semnificativ riscurile. Pregateste din timp documentele ANRE si ISCIR, asigura o umplere si aerisire riguroasa, cere masuratori de combustie si noteaza parametrii cheie (presiune gaz, CO2, O2, temperatura gaze, presiune instalatie). Alege un filtru magnetic si un separator de aer, regleaza echilibrarea si curba climatica si verifica alimentarea electrica si impamantarea. Cu aceste repere, sansele de a te confrunta cu erori recurente scad drastic, iar randamentul promis de producator devine tangibil pe tot parcursul sezonului rece.
